oft (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OFT, ofturi, s. n. (
Înv. și
reg.) Oftat, suspin;
p. ext. amărăciune, regret, durere, suferință, deznădejde. – Din
aht.oft (Dicționaru limbii românești, 1939)oft n., pl.
urĭ (d.
of saŭ
oftez. V.
aht).
Mold. Trans. Fam. Aht, întristare.
oft (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oft (
înv.,
reg.)
s. n.,
pl. ófturioft (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)oft n. Buc. durere, suferință:
câte ofturi le-am avut, cu alean le-am petrecut POP. [V.
ofta].