ofticà - explicat in DEX

oftica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OFTICÁ, oftíc, vb. I. 1. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) chinui, a(-și) învenina viața, a (se) supăra, a (se) amărî tare. – Din oftică.

oftica (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
OFTICÁ, oftíc, vb. I. 1. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză. 2. Tranz. Fig. A învenina viața cuiva, a face cuiva zile amare. [Prez. ind. și: (înv.) oftichez. – Var.: ofticí, oftigí vb. IV] – Din oftică.

oftica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ofticá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 oftícă

ofticà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ofticà v. 1. a face ofticos; 2. a căpăta oftica; 3. fig. a amărî foarte.