oftat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OFTÁT, oftaturi, s. n. Respirație puternică, profundă și prelungă, însoțită în expirație de un zgomot caracteristic care întrerupe ritmul respirator normal, pricinuită de o durere morală (sau fizică); suspin, oftătură, aht, oft, oftare. –
V. ofta.oftat (Dicționaru limbii românești, 1939)oftát m., pl.
urĭ. Suspin.
oftat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oftát s. n.,
pl. oftáturioftat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)oftat n. rezultatul oftării: geamăt, suspin.