ofticare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) OFTICÁRE,ofticări, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) oftica. – V. oftica.
ofticare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ofticáre (fam.) s. f., g.-d. art. ofticắrii; pl. ofticắri