oftare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) OFTÁRE,oftări, s. f. Faptul de a ofta; oftat, suspin. – V. ofta.
oftare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) oftáre s. f., g.-d. art. oftắrii; pl. oftắri