ofta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OFTÁ, oftez, vb. I.
Intranz. A scoate un oftat (în semn de dor, de supărare, de regret etc.); a suspina. ◊
Expr. A ofta după cineva (sau
ceva) = a regreta mult pierderea cuiva (sau a ceva); a dori din tot sufletul pe cineva (sau ceva), a tânji după cineva (sau ceva). – Din
oft.ofta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oftá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
ofteázăoftà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)oftà v. a suspina, a geme. [Tras din
oft, formă intensivă din
of].