ofis (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OFÍS s. n. v. oficiu.ofis (Dicționaru limbii românești, 1939)ofís n., pl.
urĭ și
e (rus.
ofis, d. fr.
office, oficiŭ).
Vechĭ. Decret domnesc, hîrtie oficială, oficie.
ofis (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ofis n. od. decret domnesc:
un ofis redijat bine GR. AL. [Rus. OFISŬ (din fr.
office)].