ofiologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OFIOLOGÍE s. f. Ramură a zoologiei care studiază șerpii; ofiografie. [
Pr.:
-fi-o-] – Din
fr. ophiologie.ofiologie (Dicționar de neologisme, 1986)OFIOLOGÍE s.f. (
Biol.) Disciplină care se ocupă cu studiul șerpilor. [Gen.
-iei. / < fr.
ophiologie, cf. gr.
ophis – șarpe,
logos – studiu].
ofiologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)OFIOLOGÍE s. f. studiu științific al șerpilor; ofiografie. (< fr.
ophiologie)
ofiologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ofiologíe (-fi-o-) s. f.,
art. ofiología, g.-d. ofiologíi, art. ofiologíei