ofit (Dicționarul limbii române contemporane, 1980)OFÍT s.n. Varietate de marmură de culoare verde cu vinișoare galbene.
ofit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OFÍT s. n. Varietate de marmură de culoare verde-închis cu vinișoare galbene. – Din
fr. ophite, germ. Ophit.ofit (Dicționar de neologisme, 1986)OFÍT s.n. Varietate de marmură de culoare verde-închisă, cu striații galbene. [< fr.
ophite, germ.
Ophit].
ofit (Marele dicționar de neologisme, 2000)OFÍT1 s. n. diorit verde-închis, cu striații galbene, prezentând aspectul pielii de șarpe. (< fr.
ophite, germ.
Ophit)
ofit (Marele dicționar de neologisme, 2000)OFÍT2 s. m. membru al unei secte gnostice din sec. II-III, care considera șarpele ca mesager ce aduce oamenilor cunoașterea salvatoare. (< fr.
ophite)
ofit (Dicționaru limbii românești, 1939)*ofít n., pl.
urĭ și
e (lat.
ophites, d. vgr.
ophites, d.
óphis, șarpe, din cauza vinelor care cam seamănă cu pelea [!] șarpeluĭ).
Min. Un fel de marmură (de un verde închis cu vine galbene) care se află pin [!] Pirineĭ.
ofit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ofít s. n.