oficial - explicat in DEX

oficial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OFICIÁL, -Ă, oficiali, -e, adj. 1. Care emană de la o autoritate, de la un guvern, de la un stat; care este declarat, stabilit prin lege; care reprezintă o autoritate, un guvern, un stat. Buletinul oficial = periodic în care se publică legile, regulamentele, decretele etc. autorităților de stat. ♦ Propriu actelor guvernamentale, documentelor administrației de stat; în stilul, în maniera actelor, a documentelor autorităților, ale statului. 2. Care se conformează legilor, regulilor, formalităților, tradițiilor (unui stat); aprobat, convenit între autorități. 3. Fig. De o politețe rece, calculată; solemn, formal, stereotip. [Pr.: -ci-al] – Din lat. officialis, fr. officiel.

oficial (Dicționar de neologisme, 1986)
OFICIÁL, -Ă adj. 1. Care emană de la guvern, de la o autoritate; declarat, publicat de o înaltă autoritate. ◊ Buletinul oficial = periodic în care se publică legile, decretele etc. Marii Adunări Naționale, hotărârile guvernului etc. ♦ În stilul, în maniera actelor, a documentelor autorităților, ale statului. 2. Care are caracter legal. 3. (Fig.) Rece, stăpânit; stereotip, formal. [Var. ofițial, -ă adj. / cf. fr. officiel, lat. officialis].

oficial (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OFICIÁL, -Ă adj. 1. care emană de la guvern, de la o autoritate; publicat de o înaltă autoritate. ♦ buletinul ~ = periodic în care se publică acte normative. ◊ (despre limbă) propriu actelor, documentelor autorităților, ale statului. 2. care are caracter de lege; (p. ext.) declarat, fățiș. 3. (fig.) rece, stereotip; solemn. (< fr. officiel, lat. officialis)

oficial (Dicționaru limbii românești, 1939)
*oficiál, -ă adj. (lat. officialis, d. officium, funcțiune). Care emană de la o autoritate, de la un guvern: răspuns, act, plic oficial. Monitoru oficial, ziaru oficial al guvernuluĭ. Subst. Persoană cu funcțiune oficială. Adv. Din partea uneĭ autoritățĭ, unuĭ guvern: a declara oficial.

oficial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!oficiál (-ci-al) adj. m., s. m., pl. oficiáli; adj. f. oficiálă, pl. oficiále

oficial (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
oficial a. 1. declarat în virtutea unei comisiuni exprese, de o autoritate recunoscută: scriere oficială, răspuns oficial; 2. care emană dela guvern: act oficial.

oficial (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
OFICIÁL, -Ă, oficiali, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care emană de la o autoritate, de la un guvern, de la un stat; care este declarat, stabilit prin lege; care reprezintă o autoritate, un guvern, un stat. ◊ Monitorul oficial — periodic în care se publică de obicei acte normative. ♦ Propriu actelor guvernamentale, documentelor administrației de stat; în stilul, în maniera actelor, a documentelor autorităților, ale statului. 2. Adj. Care se conformează legilor, regulilor, formalităților, tradițiilor (unui stat); aprobat, convenit între autorități. 3. Adj. Fig. De o politețe rece, calculată; solemn, formal, stereotip. 4. S. m. Oficialitate (1). [Pr.: -ci-al@ — Din lat. offlcialis, fr. officiel.