odisee - explicat in DEX

odisee (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ODISÉE s. f. Călătorie lungă și plină de aventuri; șir de întâmplări neprevăzute; viață plină de peripeții. [Pr.: -se-e] – Din fr. odyssée.

odisee (Dicționar de neologisme, 1986)
ODISÉE s.f. Călătorie lungă și plină de aventuri; șir de întâmplări neprevăzute. [Pron. -se-e, pl. (rar) -ei. / < fr. odyssée, cf. gr. odysseia < Odiseu – rege în Itaca, unul dintre principalii eroi ai războiului troian].

odisee (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ODISÉE s. f. călătorie lungă și plină de aventuri; șir de întâmplări neprevăzute. (< fr. odyssée, gr. Odysseia)

odisee (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
odisée (călătorie/viață plină de peripeții) s. f., art. odiséea, g.-d. odisée, art. odiséei

odisee (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Odisee f. 1. epopee homerică în 24 cântece, ce conține istoria întâmplărilor lui Ulise; 2. fig. povestire plină de aventuri.

odisee (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ODISÉE s. f. Călătorie lungă și plină de aventuri; șir de întâmplări neprevăzute; viață plină de peripeții. [Pr.: -se-e] — Din fr. odyssée.