odiozitate - explicat in DEX

odiozitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ODIOZITÁTE s. f. (Rar) Faptul de a fi odios. [Pr.: -di-o-] – Odios + suf. -itate. Cf. it. odiosita.

odiozitate (Dicționar de neologisme, 1986)
ODIOZITÁTE s.f. (Liv.) Faptul de a fi odios. [Pron. -di-o-. / cf. it. odiosità].

odiozitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*odiozitáte f. (d. odios, ca curiozitate, seriozitate d. curios, serios). Defectu de a fi odios: odiozitatea unuĭ om, unuĭ fapt.

odiozitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
odiozitáte (rar) (-di-o-) s. f., g.-d. art. odiozitắții

odiozitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ODIOZITÁTE s. f. (Rar) Faptul de a fi odios. [Pr.: -di-o-] — Odios + suf. -itate. Cf. it. o d i o s i t à.