odios - explicat in DEX

odios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ODIÓS, -OÁSĂ, odioși, -oase, adj. Care provoacă aversiune, indignare, dezgust; demn de ură; dezgustător, respingător; detestabil. [Pr.: -di-os] – Din lat. odiosus, it. odioso, fr. odieux.

odios (Dicționar de neologisme, 1986)
ODIÓS, -OÁSĂ adj. Îngrozitor, groaznic, dezgustător. [Pron. -di-os. / cf. fr. odieux, lat. odiosus].

odios (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ODIÓS, -OÁSĂ adj. care provoacă ură, indignare, dezgust; respingător; dezgustător. (< fr. odieux, lat. odiosus)

odios (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
odiós (-oásă), adj. – Demn de ură, detestabil. Lat. odiosus (sec. XIX).

odios (Dicționaru limbii românești, 1939)
*odiós, -oásă adj. (lat. odiosus, d. ódium, ură, de unde s´a făcut pop. *inodiáre, fr. ennuyer, a plictisi). Care excită ura, indignațiunea: purtarea luĭ a fost odioasă. Adv. În mod odios. S. n., fără pl. Odiozitate.

odios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
odiós (-di-os) adj. m., pl. odióși; f. odioásă, pl. odioáse

odios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
odios a. 1. scârbos: sgârcenia e un vițiu odios; 2. fig. foarte neplăcut. ║ n. ceeace e odios.

odios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ODIÓS, -OÁSĂ, odioși, -oase, adj. Care provoacă aversiune, indignare, dezgust; demn de ură; dezgustător, respingător; detestabil. [Pr.: -di-os] — Din lat. odiosus, it. odioso, fr. odieux.