odiu(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ÓDIU s. n. (Latinism înv.) Ură1, dezgust, scârbă. – Din lat. odium.
odiu(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ódiu (înv.) [diu pron. diu] s. n., art. ódiul
odiu(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ÓDIU s. n. (Latinism înv.) Ură1, dezgust, scârbă. — Din lat. odium.