ocultație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OCULTÁȚIE, ocultații, s. f. 1. Dispariție temporară a unui astru datorită interpunerii între el și observator a unui alt corp ceresc.
2. (
Mar.) Acoperire temporară a luminii unui far prin interpunerea unui ecran. ♦ (În sintagma)
Lumină de ocultație = lumină intermitentă (a farului, a geamandurii). – Din
fr. occultation.ocultație (Dicționar de neologisme, 1986)OCULTÁȚIE s.f. 1. Eclipsare temporară a unui astru, datorită interpunerii unui alt astru între acesta și observator.
2. (
Mar.) Acoperirea temporară a luminii unui far prin interpunerea unui ecran. [Gen.
-iei, var.
ocultațiune s.f. / < fr.
occultation, lat.
occultatio].
ocultație (Marele dicționar de neologisme, 2000)OCULTÁȚIE s. f. 1. eclipsare temporară a unui astru datorită interpunerii unui alt astru între acesta și observator. 2. dispariție a ceva; disimilare. ◊ (mar.) acoperirea temporară a luminii unui far prin interpunerea unui ecran. (< fr.
occultation, lat.
occultatio)
ocultație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ocultáție (-ți-e) s. f.,
art. ocultáția (-ți-a), g.-d. art. ocultáției; pl. ocultáții, art. ocultáțiile (-ți-i-)ocultație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OCULTÁȚIE, ocultații, s. f. 1. Eclipsare temporară a unui astru datorată interpunerii între el și observator de pe Pământ a unui alt coip ceresc.
2. (
Mar.) Acoperire temporară a luminii unui far prin interpunerea unui ecran. ♦ (În sintagma)
Lumină de ocultație = lumină intermitentă (a farului, a geamandurii).
— Din
fr. occultation.