ocultist - explicat in DEX

ocultist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OCULTÍST, -Ă, ocultiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care practică ocultismul. 2. Adj. Ocult (1). – Din fr. occultiste.

ocultist (Dicționar de neologisme, 1986)
OCULTÍST, -Ă s.m. și f. Cel care practică ocultismul. [< fr. occultiste].

ocultist (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OCULTÍST, -Ă adj., s. m. f. (cel) care practică ocultismul. (< fr. occultiste)

ocultist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ocultíst adj. m., s. m., pl. ocultíști; adj. f., s. f. ocultístă, pl. ocultíste

ocultist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
OCULTÍST, -Ă, ocultiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care practică ocultismul. 2. Adj. Ocult (1). — Din fr. occultiste.