ocultație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OCULTÁȚIE, ocultații, s. f. 1. Dispariție temporară a unui astru datorită interpunerii între el și observator a unui alt corp ceresc.
2. (
Mar.) Acoperire temporară a luminii unui far prin interpunerea unui ecran. ♦ (În sintagma)
Lumină de ocultație = lumină intermitentă (a farului, a geamandurii). – Din
fr. occultation.