octombrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OCTÓMBRIE s. m. A zecea lună a anului, care urmează după septembrie; brumar, brumărel. [
Var.:
octómvrie, (
pop.)
octómvre s. m.] – Din
sl. oktovrii.octombrie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)octómbrie s. m. – Luna a zecea a anului.
Var. octomvrie, octobre. Sl. oktębri, oktovrii (Cihac, II, 224). Infixul nazal,
cf. bg. oktomvrii (Candrea), poate fi de origine
sl. sau prin analogie cu
noiembrie (Tiktin; Graur,
BL, IV, 77).
octombrie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)OCTÓMBRIE (‹
sl.; {s}
lat. october ‹
octo „opt”; până la reforma calendarului din timpul lui Iulius Cezar era a opta lună)
s. m. A zecea lună a anului, de 31 de zile; (
pop.) brumărel.
octombrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)octómbrie (-bri-e) s. m.,
g.-d. lui octómbrie; abr. oct.; X/.10./-10-octombrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OCTÓMBRIE s. m. A zecea lună a anului, care urmează după septembrie; brumar, brumărel. [
Var.:
octomvrie, (
pop.)
octomvre s. m.] —Din
sl. oktovrii.