oceanicultură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) OCEANICULTÚRĂ,oceaniculturi, s. f. Maricultură. – Ocean + [mari]cultură.
oceanicultură(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) OCEANICULTÚRĂ,oceaniculturi, s. f.Maricultură. — Ocean + [mar]cultură.