oceanic - explicat in DEX

oceanic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OCEÁNIC, -Ă, oceanici, -ce, adj. 1. Care aparține oceanului, privitor la ocean; care trăiește în ocean. 2. Asemănător cu oceanul, ca de ocean. – Din fr. océanique, lat. oceanicus.

oceanic (Dicționar de neologisme, 1986)
OCEÁNIC, -Ă adj. De ocean, privitor la ocean; al oceanului. [Pron. -cea-. / cf. fr. océanique].

oceanic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OCEÁNIC, -Ă CEA-/ adj. referitor la ocean. ◊ specific regiunilor de uscat din apropierea oceanului. ♦ climă ~ă = climă la marginea continentelor, la latitudine medie, caracterizată prin temperaturi dulci și prin abundența precipitațiilor repartizate pe tot timpul anului. (< fr. océanique, lat. oceanicus)

oceanic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*oceánic, -ă adj. (lat. occeánicus). De ocean, al oceanuluĭ: cele maĭ marĭ adîncimĭ oceanice nu ajung la 10,000 de metri, vapor oceanic.

oceanic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
oceánic (-cea-) adj. m., pl. oceánici; f. oceánică, pl. oceánice

oceanic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
oceanic a. ce ține de ocean.

oceanic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
OCEÁNIC, -Ă, oceanici, -ce, adj. 1. Care aparține oceanului, privitor la ocean; care trăiește în ocean. 2. Asemănător cu oceanul, ca de ocean. — Din fr. océanique, lat. oceanicus.