ocean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OCEÁN, oceane, s. n. Vastă întindere de apă sărată de pe suprafața globului, delimitată de continente. ◊
Oceanul planetar (sau
mondial) = totalitatea oceanelor și a mărilor, cu legătură între ele, formând o singură masă lichidă. ♦
Fig. Întindere nemărginită, noian, imensitate; mulțime nemărginită. – Din
lat. oceanus, germ. Ozean, fr. océan.ocean (Dicționar de neologisme, 1986)OCEÁN s.n. Întindere vastă de apă sărată care acoperă suprafețele dintre continente. ◊
Ocean planetar = ansamblul oceanelor și mărilor globului terestru. ♦ (
Fig.) Întindere nemărginită. // (În forma
oceano-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) ocean”. [Pron.
o-cean, pl.
-ne, -nuri. / cf. fr.
océan, lat.
oceanus, gr.
okeanos].
ocean (Marele dicționar de neologisme, 2000)OCEÁN1 [-CEAN]
s. n. 1. întindere vastă de apă sărată care separă continentele. ◊ ~ planetar = ansamblul oceanelor și mărilor globului terestru. 2. (fig.) întindere nemărginită; imensitate. (< fr.
océan, lat.
oceanus, gr.
okeanos)
ocean (Marele dicționar de neologisme, 2000)OCEAN2(O)- elem. „ocean, mare”. (< fr.
océan/o/-, cf.
lat. oceanus, gr.
okeanos)
ocean (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)oceán (oceáne), s. n. – Vastă întindere de apă sărată. –
Var. (
înv.)
ochean. Fr. océan, și mai înainte din
gr. ỏϰεανός (
sec. XVII). –
Der. oceanic, adj., din
fr. océanique.ocean (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)OCEAN [óuʃən],
Billy (pe numele adevărat
Leslie Sebastian Charles) (
n. 1950), muzician de soul britanic. Compoziții și pentru alți soliști. Succese cu: „Love Really hurt without You”, „Carribean Queen”.
ocean (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)OCEAN (sau
BANABA), insulă vulcanică, în V
Oc. Pacific (Oceania), la
c. 90 km S de Ecuador. aparținând statului Kiribati (din 1979); 6 km
2.
Localit. pr.:
Ooma. Alt. max.: 81
m. Plantații de cocotieri. Descoperită în 1804.
ocean (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)OCEAN (OKEANOS) (în mitologia greacă), divinitate marină, zeul „fluviului Ocean”, cel mai în vârstă din Titani; fiul Gaiei și al lui Uranus. Imaginat ca un fluviu ca înconjura întreg Pământul, fiind izvorul primordial al tuturor apelor. Căsătorit cu Thetis, va deveni tatăl
oceanidelor.ocean (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)OCEAN (‹
fr.,
lat.; {s}
n. pr. gr. Okeanos)
s. n. Vastă întindere de apă sărată, delimitată de mase continentale, Pe
supr. Terrei există următoarele
o.: Pacific, Atlantic, Indian, Arctic (sau
Înghețat). În unele lucrări este menționat și un
o. Antarctic sau
Austral (care cuprinde de fapt extremitățile sudice ale celor trei principale oceane). Apa
o. se caracterizează prin mișcări permanente reprezentate de
valuri, curenți și
maree. O. au suprafețe mult mai mari decât mările, prezintă numeroase fose (gropi) abisale, platformele continentale au proporțional o extensiune0 mai mică (ocupă
c. 10-15% din
supr. lor), iar salinitatea este mai puțin variată. Fundul
o. este foarte neuniform, relieful subacvatic fiind format din platforme continentale, câmpii abisale, lanțuri (dorsale) montane, fose (gropi). ◊
Oceanul Planetar sau
Mondial = totalitatea oceanelor și mărilor, care comunică larg între ele sau prin intermediul unor strâmtori, cu o
supr. de 360.650.000 km
2 (70,8% din
supr. Terrei) și un volum de apă de 1.370
mil. km
3 (97,5% din totalul hidrosferei), constituind obiectul de studiu al oceanografiei.
Ad. medie:
c. 3800 m;
ad. max.: 11.033 (fosa Cook din
Oc. Pacific). Salinitatea medie: 32‰ (aceasta variază în funcție de zonele climatice și de condițiile locale, între 38‰ în apele polare și 41‰ în
G. ’Aqaba).
Temp. apei scade (la suprafață) de la Ecuator (
c. 27ºC) la poli (-1,5ºC), precum și spre adâncime (la 4.000
m. ad. atinge 1,6ºC). Apa Oceanului Planetar este supusă forței de gravitație și de atracție a Lunii și Soarelui. Contribuie în mod substanțial la reglarea circuitului carbonului, prin capacitatea sa de a absorbi mari cantități de CO
2 din atmosferă.
O. Planetar are un rol foarte important în echilibrul natural al Terrei, fiind un rezervor termic major, un vast domeniu pentru numeroase viețuitoare și o bogată sursă de hrană și energie. Exploatarea tradițională a oceanelor și mărilor (pescuit, navigație etc.) a fost completată, în ultimele decenii, cu folosirea energiei mareelor și valurilor și mai ales cu exploatarea zăcămintelor de petrol din platformele continentale. ♦
Fig. Întindere nemărginită, imensitate; mulțime, noian.
ocean (Mic dicționar mitologic greco-roman, 1969)Ocean =
Oceanus.