occiput - explicat in DEX

occiput (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OCCIPÚT, occiputuri, s. n. Proeminență osoasă situată în partea posterioară și inferioară a craniului, care este legată de vertebrele gâtului. – Din fr., lat. occiput.

occiput (Dicționar de neologisme, 1986)
OCCIPÚT s.n. Partea posterioară și inferioară a craniului, care se leagă de vertebrele gâtului. [Pron. oc-ci-. / < fr., lat. occiput].

occiput (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OCCIPÚT s. n. proeminență osoasă la polul posterior al craniului. (< fr., lat. occiput)

occiput (Dicționaru limbii românești, 1939)
*occipút n., pl. urĭ (lat. óc-ciput, occípitis, d. cáput, cápitis, cap. V. sinciput). Anat. Partea posterioară și inferioară a capuluĭ spre ceafă. – Maĭ bine ar fi occipite (ca it.), acc. ca pontifice.

occiput (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
occipút s. n., pl. occipúturi

occiput (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
OCCIPÚT, occiputuri, s. n. Proeminență osoasă situată în partea posterioară și inferioară a craniului, care este legată de vertebrele gâtului. -— Din fr., lat. occiput.