occipital - explicat in DEX

occipital (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OCCIPITÁL, -Ă, occipitali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Os nepereche lat, care formează partea de dinapoi și de jos a cutiei craniene. 2. Adj. Care aparține occipitalului (1), care se referă la occipital. ◊ Lobul occipital = lobul posterior al creierului, unde sunt localizați centrii vederii. Orificiul occipital = orificiul circular din osul occipital, prin care trec măduva spinării și nervii spinali. – Din fr. occipital.

occipital (Dicționar de neologisme, 1986)
OCCIPITÁL, -Ă adj., s.n. (Os) din partea posterioară și inferioară a craniului. [Pron. oc-ci-. / < fr. occipital, cf. lat. occiput].

occipital (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OCCIPITÁL, -Ă adj., s. n. (os, mușchi, arteră) în partea posteroinferioară a craniului. (< fr. occipital, lat. occipitalis)

occipital (Dicționaru limbii românești, 1939)
*occipitál, -ă adj. (mlat. occipitalis). Anat. De la occiput, al occiputuluĭ: osu occipital. S. n., pl. e. Osu occipital, care formează păretele [!] posterior și inferior al cranĭuluĭ.

occipital (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
occipitál¹ adj. m., pl. occipitáli; f. occipitálă, pl. occipitále

occipital (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
occipitál² s. n., pl. occipitále

occipital (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
OCCIPITÁL, -Ă, occipitali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Os nepereche lat, care formează partea de dinapoi și de jos a cutiei craniene. 2. Adj. Care aparține occipitalului (1), care se referă la occipital, ◊ Lobul occipital = lobul posterior al creierului, unde sunt localizați centrii vederii. Orificiul occipital = orificiul circular din osul occipital, prin care trec măduva spinării și nervii spinali. — Din fr. occipital.