ocaziona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OCAZIONÁ, ocazionez, vb. I.
Tranz. (Rar) A pricinui, a prilejui, a cauza, a provoca (ceva cuiva). [
Pr.:
-zi-o-] – Din
fr. occasionner.ocaziona (Dicționar de neologisme, 1986)OCAZIONÁ vb. I. tr. (
Rar) A prilejui; a da ocazia; a cauza. [Pron.
-zi-o-. / < fr.
occasionner].
ocaziona (Marele dicționar de neologisme, 2000)OCAZIONÁ vb. tr. a prilejui; a cauza; a da ocazia. (< fr.
occasionner)
ocaziona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ocazioná (a ~) (-zi-o-) vb.,
ind. prez. 3
ocazioneázăocaziona (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OCAZIONÁ, ocazionez, vb. I. Tranz. A pricinui, a prilejui, a cauza, a provoca (ceva cuiva). [
Pr.:
-zi-o-] — Din
fr. occasionner.ocazionà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ocazionà v. a da ocaziunea, a fi cauza;
o imprudență poate ocaziona o mare nenorocire.