ocazional - explicat in DEX

ocazional (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OCAZIONÁL, -Ă, ocazionali, -e, adj. 1. Care are loc cu prilejul unui anumit eveniment. 2. Care se ivește întâmplător; accidental, de ocazie. ◊ (Adverbial) L-a întâlnit ocazional. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. occasionnel.

ocazional (Dicționar de neologisme, 1986)
OCAZIONÁL, -Ă adj. De ocazie, pentru o ocazie. ♦ Întâmplător. [Pron. -zi-o-. / cf. fr. occasionnel].

ocazional (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OCAZIONÁL, -Ă adj. care are loc cu o anumită ocazie. ◊ care se ivește întâmplător. ◊ (adv.) din întâmplare, accidental. (< fr. occasionnel)

ocazional (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ocazionál, -ă adj. (fr. occasionnel, mlat. occasionalis). Care aduce ocaziune: predicile luĭ Tetzel fură cauza ocazională a reformeĭ luĭ Luter. Accidental, întîmplător. Adv. Cu vre-o ocaziune, din întîmplare.

ocazional (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ocazionál (-zi-o-) adj. m., pl. ocazionáli; f. ocazionálă, pl. ocazionále

ocazional (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
OCAZIONÁL, -Ă, ocazionali, -e, adj. 1. Care are loc cu prilejul unui anumit eveniment. 2. Care se ivește întâmplător; accidental, de ocazie. ◊ (Adverbial) L-a întâlnit ocazional. [Pr.: -zi-o-] —Din fr. occasionnel.