ocazie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OCÁZIE, ocazii, s. f. 1. Situație, împrejurare care provoacă, permite sau ușurează săvârșirea unei acțiuni; prilej, moment favorabil. ◊
De ocazie =
a) loc. adj. potrivit numai pentru o anumită împrejurare; deosebit, de circumstanță;
b) loc. adj. și adv. (ivit) întâmplător; cumpărat sau vândut din întâmplare (și de obicei avantajos). ◊
Loc. vb. A da ocazie la (sau,
înv.,
de)... = a da loc, a ocaziona, a prilejui. ◊
Expr. Cu altă ocazie = cu alt prilej, altă dată. ♦ Eveniment deosebit, festivitate.
2. (
Concr.) Mijloc de locomoție, de obicei găsit din întâmplare. [
Var.: (
înv.)
ocaziúne s. f.] – Din
fr. occasion, germ. Okasion, lat. occasio, -onis.ocazie (Dicționar de neologisme, 1986)OCÁZIE s.f. Fenomen sau moment (ivit întâmplător) favorabil sau oportun pentru ceva; prilej, împrejurare. ◊
De ocazie = a) de circumstanță, (ivit) întâmplător; b) uzat, vândut cu preț redus;
a da ocazia = a ocaziona. [Gen.
-iei, var.
ocaziune s.f. / cf. fr.
occasion, lat.
occasio].
ocazie (Marele dicționar de neologisme, 2000)OCÁZIE s. f. 1. situație, moment favorabil sau oportun pentru ceva; prilej, împrejurare. ♦ de ~ = a) de circumstanță, (ivit) întâmplător; b) uzat, vândut cu preț redus. a da ă = a ocaziona. 2. mijloc de locomoție, vehicul ivit din întâmplare. (< fr.
occasion, germ.
Okasion, lat.
occasio)
ocazie (Dicționar de argou al limbii române, 2007)ocazie, ocazii s. f. vehicul care transportă autostopiști
ocazie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ocázie (-zi-e) s. f.,
art. ocázia (-zi-a), g.-d. art. ocáziei; pl. ocázii, art. ocáziile (-zi-i-)ocazie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OCÁZIE, ocazii, s. f. 1. Situație, împrejurare care provoacă, permite sau ușurează săvârșirea unei acțiuni; prilej, moment favorabil. ◊
De ocazie = a) loc. adj. potrivit numai pentru o anumită împrejurare; deosebit, de circumstanță;
b) loc. adj. și adv. (ivit) întâmplător; cumpărat sau vândut din întâmplare (și de obicei avantajos). ◊
Loc. vb. A da ocazie la (sau,
înv.,
de)... = a da loc, a ocaziona, a prilejui. ◊
Expr. Cu altă ocazie = cu alt prilej, altă dată. ♦ Eveniment deosebit, festivitate.
2. (
Concr.) Mijloc de transport, de obicei găsit din întâmplare. [
Var.: (
înv.)
ocaziúne s. f.] — Din
fr. occasion, germ. Okasion, lat. occasio, -onis.