ocaziona - explicat in DEX

ocaziona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OCAZIONÁ, ocazionez, vb. I. Tranz. (Rar) A pricinui, a prilejui, a cauza, a provoca (ceva cuiva). [Pr.: -zi-o-] – Din fr. occasionner.

ocaziona (Dicționar de neologisme, 1986)
OCAZIONÁ vb. I. tr. (Rar) A prilejui; a da ocazia; a cauza. [Pron. -zi-o-. / < fr. occasionner].

ocaziona (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OCAZIONÁ vb. tr. a prilejui; a cauza; a da ocazia. (< fr. occasionner)

ocaziona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ocazioná (a ~) (-zi-o-) vb., ind. prez. 3 ocazioneáză

ocaziona (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
OCAZIONÁ, ocazionez, vb. I. Tranz. A pricinui, a prilejui, a cauza, a provoca (ceva cuiva). [Pr.: -zi-o-] — Din fr. occasionner.

ocazionà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ocazionà v. a da ocaziunea, a fi cauza; o imprudență poate ocaziona o mare nenorocire.