obturare - explicat in DEX

obturare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OBTURÁRE, obturări, s. f. Acțiunea de a obtura și rezultatul ei; astupare, închidere, obturație. – V. obtura.

obturare (Dicționar de neologisme, 1986)
OBTURÁRE s.f. Acțiunea de a obtura și rezultatul ei; obturație. [< obtura].

obturare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
obturáre s. f., g.-d. art. obturắrii; pl. obturắri

obturare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
OBTURÁRE, obturări, s. f. Acțiunea de a obtura și rezultatul ei; astupare, închidere, obturație. — V. obtura.