obturant(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) OBTURÁNT, -Ă,obturanți, -te, adj. Care obturează. – Obtura + suf. -ant.
obturant(Dicționar de neologisme, 1986) OBTURÁNT, -Ăadj. Care obturează. [Cf. fr. obturant].
obturant(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) OBTURÁNT, -Ă,obturanți, -te,adj. Care obturează. — Obtura + suf. -ant.