oțeti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OȚETÍ, oțetesc, vb. IV.
Refl. 1. (Despre vinuri) A se transforma în oțet; a se înăcri.
2. Fig. (Rar) A deveni aspru, mânios, sever; a se supăra, a se mânia. [
Var.: (
pop.)
oțețí vb. IV] – Din
oțet.oțeti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!oțetí (a se ~) vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se oțetéște, imperf. 3
sg. se oțeteá; conj. prez. 3
să se oțeteáscăoțetì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)oțetì v.
1. a se face acru (ca oțetul);
2. fig. a se irita. [V.
oțet].