oac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OAC interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul broaștelor. [
Var.:
oácaca interj.] – Onomatopee.
oac (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)oác interj. – Imită orăcăitul broaștei. –
Var. oacaca, oatata. Creație expresivă,
cf. orac. –
Der. ocăcăi, vb. (a orăcăi);
ocăcăială, s. f. (acțiunea de a orăcăi și rezultatul ei).
oac (Dicționar de argou al limbii române, 2007)oac interj. (intl.) cuvânt prin care complicii sunt anunțați că s-a comis furtul.oac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oac interj.oac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OAC interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul broaștelor. [
Var.:
oácaca interj.] — Onomatopee.