o - explicat in DEX

o (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
O⁴ num. card. V. unu.

o (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
o¹ (literă) s. m. / s. n., pl. o / o-uri

o (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
o² (sunet) s. m., pl. o

o (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
o⁶ num. v. un³

o (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
O⁴ num. card. v. unu.

o (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
O⁶, simbol chimic pentru oxigen.

o (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
O’⁷, particulă precedând numele proprii irlandeze, care semnifică „fiul lui”.

o (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
O, FORTUNATOS NIMIUM, SUA SI BONA NORINT, AGRICOLAS! (lat.) ce fericiți ar fi țăranii de și-ar da seama de fericirea lor! – Vergiliu, „Georgica”, II, 458-459. Țăranii nu știu cât de fericit e traiul lor patriarhal în comparație cu viața agitată a cetății. P. ext. Oamenii nu apreciază binele pe care îl au.

o (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
O, SANCTA SIMPLICITAS! (lat.) o, sfântă naivitate! – Exclamația lui J. Hus la vederea unei bătrâne, care în speranța unei răsplăți cerești, aruncă vreascuri pe rugul pe care el era ars. Constatare a unui act de ignoranță inconștientă sau de conformism naiv.

o (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
O, TEMPORA, O, MORES! (lat.) o, vremuri! o, moravuri! – Cicero, „In Catilinam”, I, 1, 2 și „De signi”, 56. Expresie a indignării față de corupția moravurilor.