nurcă - explicat in DEX

nurcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NÚRCĂ, nurci, s. f. Mic animal mamifer semiacvatic, cu blana de culoare cafenie-roșcată, deasă, mătăsoasă, foarte apreciată, cu botul ascuțit și cu degetele unite prin membrane înotătoare (Lutreola lutreola). ♦ Blana acestui animal. – Din pol., ucr. nurka.

nurcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
núrcă (núrci), s. f. – Nutrie (Mustela lutreola). – Var. norcă. Pol., bg. nurka, rus. norka (Cihac, II, 217; Tiktin; Conev 56), cf. ngr. νοῦρϰα (Meyer, Neugr. St., II, 47).

nurcă (Dicționaru limbii românești, 1939)
núrcă V. norcă.

nurcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
núrcă s. f., g.-d. art. núrcii; pl. nurci

nurcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
nurcă f. V. norcă: o blană nurcă AL.