nuri (Dicționar de argou al limbii române, 2007)nuri s. m. pl. (pop.) calitate a unei femei de a atrage, de a plăcea
(unei persoane de sex opus) prin farmecul / grația ei; aspect atrăgător al unei femei; sex-appeal
nurĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)nurĭ m. pl. (turc. [d. ar.]
nur, lumină, splendoare, frumuseță; ngr.
núri, mină, spirit). Grație, farmec al uneĭ femeĭ. – La Pan și
nurițe (p. rimă).
nuri (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nuri m. pl.
1. grații:
vezi că avea nuri, avea pe vino ’ncoace ISP.;
2. fig. cu nuri, favorabil:
soarta începe a fi cu nuri AL. [Turc. NUR, strălucire, frumusețe].