nurcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NÚRCĂ, nurci, s. f. Mic animal mamifer semiacvatic, cu blana de culoare cafenie-roșcată, deasă, mătăsoasă, foarte apreciată, cu botul ascuțit și cu degetele unite prin membrane înotătoare (
Lutreola lutreola). ♦ Blana acestui animal. – Din
pol.,
ucr. nurka.