nuntitor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) NUNTITÓR, -OARE,nuntitori, -oare, adj. (Rar) Nupțial. – Nunti + suf. -tor.
nuntitor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) nuntitór (rar) adj. m., pl. nuntitóri; f. sg. și pl. nuntitoáre
nuntitor(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) nuntitor a. de nuntă: în noaptea nuntitoare AL.