nuntit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NUNTÍT1 s. n. (Rar) Nuntire. –
V. nunti.nuntit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NUNTÍT2, -Ă, nuntiți, -te, adj. (Rar) Care s-a căsătorit, care a făcut nuntă (
1). –
V. nunti.nuntit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nuntít (rar)
s. n.nuntit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nuntit a. acțiunea de a nunti și rezultatul ei:
în ajunul zilei de nuntit.