nunțiatură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NUNȚIATÚRĂ, nunțiaturi, s. f. 1. Reprezentanță diplomatică a Vaticanului într-o țară străină, condusă de un nunțiu. ♦ Local unde funcționează această reprezentanță.
2. Funcția de nunțiu. [
Pr.:
-ți-a Var.:
nunciatură s. f.] – Din
it. nunziatura.