nuntire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) NUNTÍRE,nuntiri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) nunti; nuntit1. – V. nunti.
nuntire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) nuntíre (rar) s. f., g.-d. art. nuntírii; pl. nuntíri