nouț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NOÚȚ, -Ă, nouți, -e, adj. Diminutiv al lui
nou. ◊
Nou-nouț = foarte nou, abia făcut, cumpărat, primit etc. –
Nou +
suf. -uț.nouț (Dicționaru limbii românești, 1939)noúț, -ă și
nouléț, -eáță adj., pl.
ețe (dim. d.
noŭ. Cp. cu
golăneț și
întreguleț).
Fam. Noŭ de tot:
mi-a furat niște haine noŭă nouțe.nouț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!noúț (rar)
adj. m.,
pl. noúți; f. noúță, pl. noúțe