nouălea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NÓUĂLEA, NÓUA num. ord. (Precedat de
art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivală) Care se află între al optulea și al zecelea. ◊
Expr. A fi în al nouălea cer = a fi în culmea fericirii.
Pe planul al nouălea, se spune despre ceva considerat neimportant, lăsat la o parte. –
Nouă +
le +
a.