notoriu - explicat in DEX

notoriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NOTÓRIU, -IE, notorii, adj. Cunoscut de multă lume, știut de toți; p. ext. remarcabil, renumit. – Din fr. notoire, lat. notorius.

notoriu (Dicționar de neologisme, 1986)
NOTÓRIU, -IE adj. Cunoscut, știut de toți. [Pron. -riu. / cf. lat. notorius < notus – cunoscut].

notoriu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
NOTÓRIU, -IE adj. cunoscut, știut de toți; remarcabil, renumit. (< fr. notoire, lat. notorius)

notoriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
notóriu [riu pron. riu] adj. m., f. notórie (-ri-e); pl. m. și f. notórii

notoriu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
notoriu a. care este sau poate fi cunoscut de toți. ║ adv. învederat.

notoriŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
* notóriŭ, -ie adj. (lat. notorius). Care e știut de toțĭ: fapt notoriŭ. Adv. Manifest, vizibil: afirmațiune notoriŭ falsă.