norma (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NORMÁ, normez, vb. I.
Tranz. 1. A determina cantitatea de muncă necesară pentru efectuarea unui produs, pentru executarea unei operații sau o cantitate de produse care trebuie să fie obținută într-o unitate de timp în anumite condiții tehnico-organizatorice. ♦ A stabili cantitatea de materie primă, de combustibil etc. necesară pentru obținerea unui produs.
2. A supune unei norme (
1), a stabili ceva prin norme. – Din
normă.norma (Dicționar de neologisme, 1986)NORMÁ vb. I. tr. A stabili norma (de lucru). [Cf. germ.
normen, normieren, rus.
normirovati].
norma (Marele dicționar de neologisme, 2000)NORMÁ vb. tr. 1. a stabili norma de muncă pentru un anumit domeniu de activitate. ◊ a stabili cantitatea de materie primă, de combustibil etc. necesară. 2. a supune unei norme (1). (< normă)
norma (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)normá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
normeáză