nomogramă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NOMOGRÁMĂ, nomograme, s. f. (
Mat.) Reprezentare grafică în plan, folosind linii sau puncte cotate, a unei relații dintre două sau mai multe mărimi variabile, cu ajutorul căreia se pot determina rapid valorile unei mărimi în funcție de valorile cunoscute ale celorlalte mărimi care intră în relația considerată. – Din
fr. nomogramme.