nomogramă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NOMOGRÁMĂ, nomograme, s. f. (
Mat.) Reprezentare grafică în plan, folosind linii sau puncte cotate, a unei relații dintre două sau mai multe mărimi variabile, cu ajutorul căreia se pot determina rapid valorile unei mărimi în funcție de valorile cunoscute ale celorlalte mărimi care intră în relația considerată. – Din
fr. nomogramme.nomogramă (Dicționar de neologisme, 1986)NOMOGRÁMĂ s.f. (
Mat.) Reprezentare grafică a unei funcții cu una sau mai multe variabile sau a unei ecuații cu trei sau mai multe variabile. ◊
Nomogramă carteziană = nomogramă raportată la un sistem de coordonate plane. [< fr.
nomogramme, cf. gr.
nomos – lege,
gramma – scriere].
nomogramă (Marele dicționar de neologisme, 2000)NOMOGRAMĂ s. f. reprezentare grafică plană, cu ajutorul unor linii gradate, a unei relații matematice între două sau mai multe mărimi variabile, servind, printr-o simplă citire, uneia dintre mărimi; abac (2). (< fr.
nomogramme)
nomogramă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nomográmă (-mo-gra-) s. f.,
g.-d. art. nomográmei; pl. nomográme