nomografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NOMOGRAFÍE s. f. Disciplină matematică având ca obiect întocmirea și folosirea nomogramelor. – Din
fr. nomographie.nomografie (Dicționar de neologisme, 1986)NOMOGRAFÍE s.f. 1. Tratat despre legi. ♦ Știință a legilor.
2. Ramură a matematicii care studiază construirea și folosirea practică a nomogramelor. [Gen.
-iei. / < fr.
nomographie, cf. gr.
nomos – lege,
graphein – a scrie].
nomografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)NOMOGRAFÍE s. f. 1. tratat despre legi. ◊ știință a legilor. 2. ramură a matematicii care studiază construirea și utilizarea nomogramelor. (< fr.
nomographe)
nomografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nomografíe (-mo-gra-) s. f.,
art. nomografía, g.-d. nomografíi, art. nomografíei