nomol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NOMÓL s. n. v. nămol.nomol (Dicționaru limbii românești, 1939)nomól și
nămól n., pl.
urĭ (rut.
na-mil, gen.
-mólu, pol.
namul, nomol. V.
mîl și
podmol). Noroĭu din ape, pămînt de aluviune, mîl:
am intrat pînă la genunchĭ în nomolu bălțiĭ. Fig. Mare cantitate:
nomol de banĭ, de hîrtiĭ, de afacerĭ. V.
im.nomol (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nomol n. V.
nămol.