nomocanon - explicat in DEX

nomocanon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NOMOCANÓN, nomocanoane, s. n. Colecție de legi imperiale bizantine și de canoane ale sinoadelor bisericești. – Din ngr. nomokánon.

nomocanon (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
NOMOCANÓN (‹ ngr.) s. n. Denumirea unor colecții de legi ale dreptului bizantin; cuprinde legiuiri ale împăraților bizantini – nome (nomoi) și norme bisericești – canoane (canones). Au început să fie alcătuite începând cu sec. 6-7.

nomocanon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
nomocanón s. n., pl. nomocanoáne

nomocanon (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
nomocanon n. colecțiune de legi împărătești bizantine și de canoane ale sinoadelor. [Gr. mod.].