nesfârșit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NESFÂRȘÍT1, nesfârșituri. s. n. Ceea ce nu are (sau pare că nu are) limită în spațiu sau în timp; nemărginire, infinit. ◊
Loc. adv. La nesfârșit = continuu, întruna, necontenit, ◊ Eternitate, veșnicie. –
Ne- +
sfârșit.