nesigur (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NESÍGUR, -Ă, nesiguri, -e, adj. 1. Care nu oferă siguranță, pe care nu se poate conta; incert, îndoielnic. ♦
Spec. Lipsit de stabilitate, de rezistență. ♦
Spec. Primejdios, expus.
2. (Despre oameni) Care este lipsit de convingere, de încredere (în sine), de fermitate; nehotărât, șovăielnic;
p. ext. timid, stângaci. ♦ (Despre acțiunile și manifestările oamenilor) Care arată, exprimă, trădează lipsă de convingere, de hotărâre, de încredere, de fermitate;
p. ext. care trădează, exprimă stângăcie, timiditate.
3. Care nu se vede, nu se distinge bine, lipsit de claritate; neclar, confuz;
p. ext. care se află încă în formare, care nu s-a format, nu s-a definitivat încă. –
Ne- +
sigur.nesigur (Dicționaru limbii românești, 1939)* nesigúr, -ă adj. Care nu e sigur, nu se știe cu siguranță, incert:
știre nesigură. Schimbăcĭos, variabil:
timp nesigur. Nehotărît, indefinit:
oră nesigură. Îndoĭos, problematic:
reușită nesigură. Periculos:
drum nesigur.nesigur (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nesígur adj. m.,
pl. nesíguri; f. nesígură, pl. nesígurenesigur (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nesigur a.
1. care nu e sigur:
știre nesigură; 2. schimbător, pe care nu ne putem bizui:
timp nesigur; 3. fig. nehotărît:
ora cea nesigură a morții; 4. care se află în nesiguranță. ║ n. ceeace nu e sigur.